venerdì 19 aprile 2024

15/09/2017 10:23:04 - Manduria - Cultura

  Ecco la seconda parte

Toppu ‘ncunu giurnu fècira paci e 'nna matina ca lu Sarvatori si acchiòu passannu ti la chiazza eddi 'nna filèra ti cristiani nanzi alla ucciarìa.

«Ce jé succesu?» ddummannòu lu Tori.

Li rispòsira: «L'otru giurnu 'nnu caàddu jé catutu e s'é spizzata 'nna jamma. Mò stà bennùnu la carni a bàsciu macellu!».

Lu Sarvatori allora si bbicinòu, ccattòu 'nna bella 'ncartata ti carni e la purtòu a casa tuttu filìci: «Marì, Marì, aggi'assùtu alla chiazza e aggiu ccattatu la carni! Iti ci la cucini!»

«E comu si cucina?» risposi quedda.

«Pi ll'ai Marì, ca propria nienzi sai fari!» tissi iddu. «Pijila,  spramentila e puei mintila sobbra allu fuecu!».

«E ti lu uessu ca rimani ce mi n'aggiu fari?» ddummannou la mujeri.

«Cuddu lu piji e ti lu ficchi an ....!» risposi lu Tori e si ni sciu tuttu 'rraggiatu.

La Maria zziccòu arrètu a chianciri. Li icìni ti casa ca la sintìunu si tìssira: «Puredda quedd’agnoni, no' l’é mmistutu appropria cuddu maritu, sienti comu sta chianci! Fucìmu, sci chiamàmu màmmisa!».

Quannu scèra pi chiamari la mamma si 'nfacciòu puru lu siri ca tissi: «'Sta fiàta aggiu binìri puru jù, ca aggia bbètiri ce sta succetì!».

Prestu fucèra ddò la fija, la mamma ti nanzi e lu siri ti retu. Quannu arriàra la mamma  ddummannòu: «C’eti fija mia, ce sta succeti arrètu?» .

«Nienzi mamma mia! Cuddu bruttu ti marituma 'sta fiata jé ccattatu la carni e jù no' la sacciu cucinari!».

«E comu oli cu la cucini?»  tissi la mamma.

«Jé dittu cu la spramentu e cu la 'rrostu sobbr'allu fuecu!».

«Pi llu servu fija mia, ca ce 'nci oli! Pi 'sta cosa ti stà' sbafi ti chiantu? Mo 'nci pinsamu ju e sirda. Ce tieni nu lanzulu cu mi lu mentu an capu? Pija puru to salimienti ca mò ppicciamu lu fuecu 'ntra lu fucàliri!» tissi la mamma ca era cchiù fessa ti fijisa.

Allora lu siri ppiccioòu lu fuecu, la fija assìu la carni e la ggiustòu sobbra alla tarìcula. La mamma, inveci, si mesi lu lanzùlu an capu e, utàta a 'nfacci alla carni, ticìa sempri: «Uuh spramentiti! Uuh spramentiti!».

Era rimastu sulu 'nnu bellu uessu, e la mamma ddimmannòu: « ti custu cce 'nna m'ha fari fija mia?»

«Jè dittu lu Sarvatori cu ni lu ficcamu an c...!»risposi la Maria.

«Cuddu tàtimilu a mei, ca nci pensu jù!» critòu lu siri.

E cussì fècira. Mamma e fija pijarunu lu uessu e, spinci ti quani spinci ti ddani, a cuddu poru cristianu li assèra li uecchi ti fori e murìu.

Quannu a menzatìa lu Tori arrioù ti fori acchiòu la strata totta chena ti cristiani.

Trasìu 'ntra casa e truòu mujerisa istuta a neru 'ssittata 'ntrà la sala. Sùbbutu edda si azzou chiancennu e lu pijou cu tanta ti occa: «Ce si cuntienti mo’ ca sirma jé muertu!» tissi la Maria.

«Jé muertu? E comu jé succesu?» ddimmannòu lu Sarvatori.

«No jeri tittu cu cucinamu quedda 'mmalitetta carni?» risposi la Maria. «Ju aggiu ppicciatu lu fuecu e mama s'é misu 'nnu lanzulu an capu cu la spràmenta comu jeri tittu tuni! Puei cuddu poru sbinturatu ti sirma é bistu lu uessu e jé dittu cu lu mintimu a iddu. Allu spènciri ca m'ha fattu, a totta 'nna fiata, je 'ncapuzzatu!».

Lu Sarvatori si mesi li mani ‘ntra li capiddi, trasìu 'ntra la cucina e beddi a ‘nna parti la carni brusciata e la stanza totta chena ti fumori, si 'nfacciòu 'ntra la càmmara e truòu lu suècru stinnnicchiatu 'ntra lu chiaùtu.

Allora, non ci eddi cchiùi pi la stizza, si pijou to' robbi cu si cancia e ncuna cosa cu mancia, si ggiustòu li sazzi, e tissi: «Mò basta! Mi n'aggiu sciri ti 'ntra 'sta casa e non ci aggiu turnàri ci prima no' acchiu cristiani fessi com'a bui!».

Cussì, jastimannu jastimannu, utòu facci e si ni scìu.

Camina camina, arriòu a ‘nnu paisi retu Lecci, ca era cranni quantu Ascianu, e beddi ‘nna fodda ti cristiani a mienzu alla chiazza.

Si firmòu e ddummannòu: «Ce jé successa ‘ncuna cosa?».

«’Nc’eti ‘nna ciuccia ca l’onna caricata ti saccuri, s’è scunucchiata e non mboli si ppinza ti ponta! Lu patrunu j’è pruàtu tanti fiàti cu la faci azzàri e no’ sapi cchiùi ce ha fari!»  li risposi ‘nnu cristianu.

«Mo ‘nci pensu jù !» tissi lu Sarvatori.

Sùbbutu zziccàra a critari: «Faciti largu, faciti largu, j’è ‘rriàtu ‘nnu furistieru ca j’è dittu ca mo’ si ggiusta iddu!».

Lu Sarvatori allora si bbicinòu alla ciuccia e tissi allu patrunu: «Llèa ‘nnu saccu e biti ce si oza?».

Lliàra ‘nnu saccu, ma la ciuccia no’ si azzàva.

«Llèini n’otru, ce si oza?» .

Lliàra l’otru saccu, ma la ciuccia  no’ si azzàva.

«Llèini n’otru ancora, ce si oza?».

Lliara lu terzu saccu, ma la ciuccia ancora no’ si azzàva.

«Lliàtili tutti, ce si oza?».

Comu llìàrunu tutti li saccuri, prestu la ciuccia si ppinzòu ti ponta.

Quannu lu patrunu eddi ca la ciuccia s’era azzàta, pi lu prièsciu si ‘mbrazzou lu Sarvatori e ‘no sapìa ce l’era a fari.

«Fiju mia ci te mannàtu, menumali ca ha inùtu ‘ntra ‘stu paisi!»  ticìa e si lu ‘mbrazzava e si lu bbaggiàva. Alla fini pijòu puru ‘nna cosa ti sordi e nci li tessi.

Lu Tori allora si cciaffòu li sordi, lu ringraziòu e si ni scìu tuttu cuntientu.

      (Continua.)

 

Giuseppe  Pio Capogrosso

 

1) Raccontato dalla mia ava materna Modeo Filomena vedova Mandurino, classe 1912,  prim’ancora dalla di lei madre Doria Immacolata, e raccolto dallo scrivente.

2) Nell’immagine: “Il piccolo musicista” di Giuseppe Costantini (Nola 1844 – S.Paolo di Belsito 1894)









img
Cucina d'asporto e Catering
con Consegna a domicilio

Prenota Ora